Bunicii sint fiinte umane de o factura speciala, care - printr-un efort rarisim al naturii - se nasc de cele mai multe ori direct la virsta intelepciunii, a pensiei si a uitarii de sine. Au o mare valoare familialo-sociala (de unde si proverbul: "Daca n-ai bunici, sa-ti cumperi!") si sint adesea folositi pe post de zeste. Bunicii sint utilizabili, cu rezultate verificate, in: cresterea nepoteilor, efectuarea aprovizionarilor zilnice, petrecerea vacantelor de vara si pregatirea conservelor de iarna. Au pretentii minime de la viata, consumuri reduse de materii prime si materiale, dar nu pot exista fara multa caldura (sufleteasca) si tot atita cantitate de respect (omenesc). Fara a-si schimba caracteristicile generale, bunica se mai numeste uneori si soacra, si atunci - in mod paradoxal - ii scade valoarea de intrebuintare. Atentie deosebita la modul de tratare a bunicilor: sint fragili si vulnerabili. Uneori exista riscul ca randamentul lor pedagogic sa scada din cauza excesivei ingaduinte si iubiri bunicesti. A se evita atunci cu grija conflictele de principii intre generatii: ele pot provoca crize de hipertensiune. Or, ei ramin totusi - exista dovezi arheologice incontestabile - de neinlocuit.
No comments:
Post a Comment