Deprinderile sint de doua feluri: bune si rele, primele fiind cele care dau, se pare, mult mai multa bataie de cap in a fi insusite decit celelalte (deprinderile rele sint - se stie - ca gripa virotica: usor de luat, greu de lepadat). De aceea, in materie de deprinderi bune, parintii trebuie sa bata fierul cit e cald, fontanela capsorului inca neinchisa si firea copilului inca nepronuntata. Se poate chiar suspenda democratia parinteasca, atunci cind e vorba de inculcarea notiunilor de simt al ordinii, dus zilnic, punctualitate si spalat pe dinti. Se mai pot folosi - pe aceeasi raspundere - si unele din procedurile dresurii, dat fiind ca nici o faptura vie, cuvintatoare sau nu, nu stie profita mai bine de slabiciunile omenesti ca o odrasla adorata, care te bombardeaza cu "nu vleau-l" sau, te santajeaza sentimental cu nepofta de mincare. Drept care, invatati copiii - odata cu prima poezie, primii pasi de balet, prima ora de patinaj - sa-si spele singuri prima farfurie, sa-si faca singuri primele lectii. Asta inainte de a afla ca exista pe lume sclave investite pe viata cu aceste functii - sclave numite si mame. Multumirile pentru aceste deprinderi vor veni, ce e drept, mult mai tirziu (poate atunci cind copiii de azi vor ajunge parintii de miine), dar vor veni!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment