E. Egoismul

Egoismul este una din formele (des uzitate) ale minunatului simtamint omenesc numit iubire, numai ca este o iubire unilateral dezvoltata si indreptata exclusiv in directia propriului eu. El are calitatea de a se autosugestiona si autoaproviziona cu mare sirguinta si a nu-si lasa niciodata proprietarul in nevoie. Omul care traieste aceasta mare iubire de sine (si mult temperata pentru altii) se numeste egoist si el isi cauta confirmarea propriei dreptati mai ales in oglinda: acolo nu intilneste nicio impotrivire, nicio contrazicere, asa ca oglinda este partenerul pe care il consulta cel mai des si cu cea mai mare incredere. Egoistul dotat din intimplare cu o familie incearca adesea o stare de inconfort care-i provoaca frecvente alergii. De pilda: alergii de natura dermatologica atunci cind e cazul sa puna mina la treburile casnice; alergii de natura pecuniara cind trebuie sa adauge chenzina proprie la banii casei; alergii de factura sufleteasca, atunci cind trebuie sa se preocupe si de problemele altora. Desi egoismul este complet opus altruismului, egoistul autentic n-are nimic impotriva altruistului cind acesta isi exercita generozitatea si in directia lui. Viata de familie nu suporta prea bine acest tip uman, asa ca de obicei il expulzeaza (daca nu se expulzeaza el insusi), condamnindu-l la singuratate pe viata. Daca pe aceste galere ale insingurarii nu-si ia cu sine si o oglinda, egoistul va muri in mod sigur de urit.