Cel mai uzitat, solicitat, controversat, adorat, blestemat, contestat, afirmat, negat cuvint din vocabularul omenesc (intilnit in toate limbile, dialectele, jargoanele si argourile lumii). Folosit cu multa rivna inainte de casatorie si cu ceva zgircenie lexicala dupa, el este (dupa unii savanti considerati demodati la ora actuala) motorul existentei psihico-fizice a omului si poate induce - din cind in cind - in eroare Universul, asa cum a procedat pe cind acesta era populat doar de legendarii indragostiti Adam si Eva. In general, sentiment extrem de necesar in viata de familie, liant puternic cu ajutorul caruia se pot suporta mai usor schimbarile de umoare si sedintele lungi de la serviciu ale sotiei, bericile prelungite (cu prietenii) si meciurile frecventate duminical de sot, rasfatul si notele proaste la purtare ale copiilor si primele dureri de sale.
Am cerut parerea despre iubire citorva mari specialisti in problema, care au avut amabilitatea de a ne raspunde. Le reproducem raspunsurile in ordinea intrarii lor in scena vietii:
Democrit: "Nimeni nu iubeste pe cel care nu poate iubi pe nimeni".
Dante: "Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cit iubeste".
La Rochefoucauld: "Iubim intotdeauna pe cei care ne admira, dar nu iubim intotdeauna pe cei pe care ii admiram".
Lermontov: "Dragostea e ca focul: daca n-o intretii, se stinge".
Wilde: "De fiecare data cind iubim este singura oara cind am iubit vreodata".
Caragiale: "E o mare durere sa iubesti si o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere".
Goga: "O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou".
P.S. Acest capitol ramine larg deschis tuturor parerilor semenilor nostri.
No comments:
Post a Comment