Frica - au dovedit psihologii si botanistii laolalta - nu pazeste bine bostanaria (cum se credea altadata, din ignoranta, desigur). Produs al imaginatiilor slabe de inger, frica ramine o abstractiune cu diverse intruchipari concrete: ghiara la inima, nod in git, sudoare rece pe frunte, amutire in fata mai virstnicilor, intepenire in pozitie de drepti in fata sefilor. Sora buna a fricii se numeste lasitate si, cind ele, surorile, pornesc in lume tinindu-se de mina si ataca omul, il pot transforma in acea draguta specie de vietuitoare numita iepure (cu femininul iepuroaica), faptura iute de picior, dar usor de prins si de consumat.
In familie, frica poate contamina cel mai repede pe copiii emotivi, care au invatat cu intirziere sa foloseasca olita de noapte si de zi, care au o atit de bogata imaginatie incit nu pot dormi noaptea in intuneric, nu pot suporta filmele de la televizor si nici asculta povestile cu vrajitoare. Frica este folosita uneori de parinti (si nu numai!) impotriva oricaror precepte pedagogice umanitare - ca o pirghie a disciplinei; drept care amenintindu-se copiii cu tot soiul de pedepse (privative de dulciuri, de cinema sau de libertate duminicala), dupa formula "daca nu esti cuminte, sau nu-ti faci lectiile, sau nu-i spui saru'mina vecinei, urmeaza cutare sau cutare pedeapsa", se poate ajunge ca acestia sa se opuna, din incapatinare, si fricii si amenintarilor, sa nu fie nici cuminti si sa nu-si faca nici lectiile. Antidotul cel mai sigur al fricii il constituie - scuzati lipsa de noutate terapeutica - curajul si picaturile de demnitate, necesar a fi administrate inca de la cea mai frageda virsta.
No comments:
Post a Comment